sâmbătă, iulie 28, 2012

De nervi, draci si sictir

Trebuie, dar trebuie sa spun ceva si eu. Aproape 6 ani de cand am drept de vot am reusit sa traiesc fara politica atunci cand am vrut. Acum in al 6-lea an se pare ca nu se mai poate, pt ca USL are o campanie atat de frecatoare de creieri si atat de violenta incat ma obliga sa-i constientizez, chiar si fara TV si fara abonari la site-uri de stiri, nu numai prin statusuri ci si prin flyere in Unirii,site-uri de divertisment, fiecare pom din frumoasa curte dintre blocuri, sugarii zambesc stramb si ma trimit la referendum, etc. S-atunci ma intreb de unde rahat au astia atat de multi bani de campanie??S-au platit oameni, gazduiri de site-uri, reclame in toate mediile de socializare, pana si in locul unde arunc gunoiul e pus un indemn care-mi vinde aceeasi curva  uzata de toti, dar in alte culori.  Nu sunt pro Basescu, nu-s anti Ponta si nici Dan Diaconescu nu ma plateste,iar pe nevasta lu' Crin n-o regulez, dar in general vreau sa am dreptul sa ma doara in cur de politica, vreau sa pot alege daca sa aflu ceva despre  niste idioti care se spurca intre ei sau nu (personal prefer sa ma scobesc in nas decat sa-i vad pe astia cum borasc a diaree).
    Nu zic ca nu o sa ma intereseze niciodata vreun partid politic, dar astea 2 de se bat cel mai tare pe cascaval acum (USL & PD-L) nu-s formate din altceva decat  din niste ciocoi, scursuri, in care a ramas adanc impregnat comunismul, incapabili sa se scuture fara mila de paduchii societatii. Ce ma sperie cel mai tare e ca in USL is multi si au tendinta de a deveni si mai multi, is violenti si spanzura pe capete daca lumea nu se duce la vot. Nici macar nu incearca sa se ascunda, se fac amenintari cu pierderea slujbei pe fata daca nu ai rahatul de stampila pe spatele buletinului (nu e cazul meu, ca mie imi vin banii din tari straine...dar), oamenii se caca la propriu pe ei de frica si se gandesc ca vine Armagedonul iar ei reprezinta campul de lupta, care, indiferent de cine castiga, ramane cu urme de bocanci si balti de sange. Amenintari de genul a facut si PDL-ul la vremea lor, dar parca mai cu teama, se soptea, se zvonea, nu a indraznit nimeni sa-ti spuna direct in fata ca "te fute in cur" daca nu le .... Revenind la USL, nu votez pentru ca realizez ca pe ei ii doare in supapa de votul meu, ca ei stiu ca numeric is puternici si singurul lucru care imi mai da o speranta ca astia nu o sa-mi puna bocancul in gat, si nu o sa ma oblige si pe mine in viitorul apropiat sa merg la vot, e ca lor sa nu le iasa schema, iar la referendum sa fie sub 50%+1! Iar daca lor totusi le iese schema, cine ii mai opreste? Nu trebuie sa ajungem in situatia in care sa se ceara eroi asemeni celor de la Termopile si nici nu as vrea sa decida un vierme daca eu vreau sa am viziuni politice sau nu. Am draci mari si negri pe USL pt ca pana acum nimeni nu a indraznit sa ma invadeze politic asa cum au facut-o ei. Sa va ia Muma Padurii pe toti, dar sper ca USL sa-si ia una in bot mai adanc decat toti la un loc si asta doar pentru ca mi-a aparut sloganul lor idiot in fata chiar si in timp ce cautam un film porno. Ma mir ca inca nu mi-a iesit Ponta din WC sa ma indemne sa merg la vot.

    Nu va lasati fraieriti ca vor doar sa votati, ca ii intereseaza parerea voastra, vor doar sa indeplineasca numarul de votanti necesar ca referendum-ul sa fie legit.

    Cu speranta ca este prima si ultima data cand ceva legat de politica imi invadeaza spatiul personal... va spun ca Duminica se anunta cod galben si ar fi nasol sa va riscati viata pt nimic.

miercuri, februarie 22, 2012

Lăsaţi promoţiile să vină la mine

Omul reducerilor. Ăla-s eu, omul (contrazicând-o pe bunica cum că OM e numai bărbatul). Nu te calc pe cap la coadă la lapte, nu stau cu urechea lângă supermarket să prind cele mai tari oferte, nu merg înainte cu 7 ore la deschiderea unui magazin doar să îmi iau un Kil în plus de orez. Eu sunt un fel de mamă a promoţiilor, vin ele la mine. Pe principiul lăsaţi promoţiile să vină la mine, am să dezbat câteva oferte care m-au ademenit de pe Zumzi şi Fundeal.
În primul rând tre’ să spun că eu-s mai paranoică din fire, n-am încredere în oricine (mai ales de când nu Oricine şi-a bătut joc de bănuţu’ şi rispectu’ meu) şi greu, dar greu mă risc pe banii mei. Ghidată de principul celor de la “Con Artists”—Dacă ceva sună prea bine pentru a fi adevărat, probabil nu e.”—mă uitam la reducerile Zumzi / Fundeal chiorâş. A venit şi ziua când am zis să mă risc.

Primul produs trebuia să fie neapărat ceva ce promitea că o sa arăţi mai slabă cu mii de kilograme numa’ dacă tragi nuş ce chilot de aviator peste tine. Aşa că am purces la a cumpăra Chilotul minune pe numele său “Corset revoluţionar de slăbit Slim N Lift”(de acum înainte ne vom referi la dânsul cu apelativul Chilotul). Chilotul în sine era de la ceva teleshopping şi l-am luat cu 26 de lei, un preţ Sexos, ţinând cont că la TV era peste 100 lei. Chilot ajuns la mine, eu probat chilot, eu fericită. Chilotul strângea slănurile destul de bine (nu te slăbea instant cu 100 de kg, dar era destul de bun), te lasă să respiri (spre deosebire de alţi chiloţi de slănuri), nu se vedea pe sub hainili lichite de corp.
Experienţă : PREAFERICITĂ
Dealer: Fundeal

Al doilea produs încercat de mine a fost abonamentul minune la dentist, pentru 2 persoane, la un preţ minune de 50 lei, cu senzaţionale plombe, detartraje super ultra sonice şi periaje profesionale…ce mai, tot tacâmul. La asta mă aşteptam să-mi iau aşa un şut in cur de să mă izbesc de toţi pereţii… parcă prea suna din vise, dar surpriză. Am mers la nenea doctor Petrean Cosmin, cu inima cât un purice şi incredere 0. Şi nenea ne-a luat de mână şi ne-a pus să ne căscăm gurile la ‘mnealui şi mie mi-era ruşine că mama m-a învăţat că nu-i frumos să scoţi limba… Am trecut uşor peste partea asta că nenea Doctoru’ s-o uitat la noi în gură şi ne-a povestit frumos ce probleme avem, ne-a făcut şi poze pe loc (cu un aparat extraterestru), colorate numa’ să vedem şi noi ce avem sau nu în gură. Mi-a curăţat şi plombat frumos o carie, poate prea frumos (acum nici nu ştiu cum să recunosc plomba să mă dau mare la alţii). Are şi un concept tare şmecher de preţ unic orice manoperă şi îţi explică de la început cam câţi lei fioroşi tre’ să scoţi din buzunar. Mi-a plăcut extrem de mult, l-am ales ca dentistul meu pe vecie, chit că trebuie să îndur un drum de aprox. 1 oră până să ajung la el. Şi pentru că merită aici e site-ul lui http://www.pasteldent.ro.
Experienţă: MULTPREAFERICITĂ
Dealer: Fundeal

Al treilea produs minune a fost un cooler de laptop. “O măsuţă cooler de calitate superioară marca Intex “ de la http://www.pestoc.com. După cele doua experienţe mai mult decât bune am zis că l-am prins pe Dumnezeu de 2 chicioare şi-i dau lu’ “semnificativul celălalt al meu” o chestie faină şi ieftină de ziua Sfântului veşnic îndrăgostit. E, experienţa asta o fost o mare apă de ploaie. Am luat Coolerul cu 26 de lei (să nu aud “la preţul ăsta la ce mă aşteptam”, că bun contra exemplu e chestia de mai sus), am mai plătit 13 lei un curierat rapid. Coolerul nu avea firele izolate, răcea de puteai sa prăjeşti un ou pe laptop, iar curieratului rapid i-a trebuit o săptămână să-l aducă. Nu ştiu dacă a fost doar o întâmplare, dar nu aş recomanda nimănui produsele pe stoc şi nu mă mai risc a doua oară.
Experienţă: EMO
Dealer: Zumzi

O ultimă ofertă testată e o epilare de aia totală, pentru maimuţica din tine, la doar 19 lei. Promiteau că te scot la suprafaţă din tufişuri, că rup tot ce e buruiană pe tine, şi-ţi şi vopsesc sprâncenele. M-am dus cu inima iară cât un purice, că eu ies rar din casă şi, şi mai rar mă dezbrac pentru alte femei. Am intrat, am dat bineţe, mi-am scos şi basca, m-au servit cu un ceai şi au vorbit aşa de frumos că mi-am făcut cruce. Serviciul în sine a fost bun spre foarte bun, am mai găsit câte o buruiană mică, e adevărat, dar ochiul meu “distins” a trecut cu vederea. Au preţuri mici şi în general, nu numai la ofertă. Mă mai duc şi data viitoare pentru că nu bârfeau ca la uşa cortului alţi clienţi (da, eu una am mai întâlnit şi de astea), au vorbit frumos, dar nu linguşitor cât să te simţi obligat să laşi bacşiş de complezenţă, şi-au făcut treaba bine şi in timp bun, m-am simţit relaxată. Nu au site aşa că nu pot lăsa decât adresa: Str. Drubeta nr 88; Salon Cypa Studio Tel: 0727 884 413.
Experienta: PREAFERICITĂ
Dealer: Zumzi

Aşa ca de încheiere, eu aveam prostul obicei să las bacşiş doar pentru că aşa e frumos. Acum m-am făcut mai rea şi nu las bacşiş când serviciul mă nemulţumeşte sau când nu e nimic care să-mi placă în mod deosebit. Merg pe ideea că primeşte un salariu pentru treaba aia deja, iar bacşişul ar trebui să reprezinte cât de mulţumită sunt de serviciul prestat. Te simţi prost la început până te convingi că e normal să plateşti ce primeşti.
Mai am de testat o Escaladă Indoor şi un pachet de ingrijire corporală… dar astea am să le comentez, pentru mine dacă nu interesează pe nimeni altcineva, data viitoare.

………………………………..to be continued…………………………….

sâmbătă, mai 08, 2010

Stânga-dreapta

În piciorul stâng un adidas de la Patrol, cu talpă înaltă, tocit de vreme, dar lustruit cu sârguinţă. În piciorul drept un bocanc negru, de armată, lung până aproape de genunchi, cu multe şireturi şi catarame.

Cracul stâng este acoperit de un pantalon albastru, larg, simplu şi fără briz-brizuri, cu buzunare încăpătoare pe lateral şi în spate; în buzunarul din faţă, un pachet de ţigări full flavour şi o brichetă oarecare, ieftină, iar în cel din spate cheia de la casă; pantalonul este îndoit jos, la nivelul adidasului, dar rupt ici-colo pentru că îndoitura nu-l împiedică să fie târşit pe jos. Cracul drept e îmbrăcat de un blug de un negru puternic, fără decolorări, strâmt, dintr-un material "ascuţit", cu buzunarele lipite de piele, făcute din pânză şi fiind gata să se rupă în orice moment; în buzunarul din faţă, un Nokia 6234 negru şi un Airwaves strong; în cel din spate câteva hârtii de un leu şi multe monezi.

Tricoul este unul ciudat, pe jumătatea stângă atârnând cu nonşalanţă şi cu o mânecă largă, dublă faţă de mână, un material alb, subţire pe care scrie "rge". Pe jumătatea dreaptă un material negru, mai grosuţ un pic şi ceva mai strâns, dar nu sufocant pe care se poate citi "Bli". Hm, "Blirge"... curios...

De la gât uneori se lungesc două lanţuri: pe partea stângă sunt nişte zale argintii care se termină într-un "dog-tag" lucios, neinscripţionat, pe când pe partea dreaptă se poate distinge pe materialul negru al tricoului, un fir negru, de cauciuc de care e prinsă o sabie gotică din tinichea, roasă de timp.

Expresia feţei pare a fi normală la prima vedere, dar la o privire mai atentă se poate observa cum ochiul stâng pare fad, nepăsător şi gol, buza este dreaptă, pe când ochiul drept clocoteşte, aburind într-o furie înceţoşată, iar buza este încordată, puţin strâmbată în jos cu dezgust.

Părul este scurt şi sănătos în partea stângă şi lung şi uleios în partea dreaptă.

Uneori, părţile par să fie inegale şi alteori parcă se completează reciproc.

Salut, sunt Anima Exsanguis...

vineri, mai 07, 2010

TimiShort


Din plictiseală sau doar pentru a-mi mai scoate hoitu' din casă am fost Joi (defect profesional) la TimiShort. Voia bună mi-a dispărut în cele 30 de minute de aşteptare şi, totuşi, m-am înarmat cu răbdare şi hotărârea de a vedea filmele din "Competiţia 2", chit că subtitrarile erau decalate sau nu se vedeau în totalitate.

Noapte Bună pe titlul său original "Bonne Nuit" de Valery Rosier m-a lăsat total fleoşc. Review-ul făcut de cei de la TimiShort mi s-a părut mult prea bun pentru shortul sec. Aş vrea să pot spune eu mai multe dar n-am reuşit să intru în atmosferă şi nici măcar să simt compasiune. Pe scurt: e vorba de un tată, ce după divorţ işi ia cei doi copii Matthieu şi Chloe, să petreacă noaptea împreună. Philippe, tatăl, e într-un total eşec financiar neavând locuinţă dar încearcă să ascundă chestiunea copiilor şi să le dea senzaţia că sunt o familie fericită ca-n reclame.
În tot filmul omul conduce de nebun prin oraş, fiindu-ne prezentate câteva cadre care ar trebui să ne stârnească mila sau măcar să ne pună pe gânduri (fură o jucărie pentru fată, copchiii îngheaţă de frig). Mie n-au reuşit să-mi transmită mai nimic, poate un mic tremur atunci când băiatul îşi dă seama că tatăl e în probleme şi-i propune acestuia, ca într-un joc, să doarmă în maşină, c-ar fi mai distractiv.

Next in line o fo' "Out of reach" - Jacob Stoezek - un filmuleţ polonez despre două surori abandonate şi veşnic în căutarea mamei. Ăsta mi s-a părut olecuţă mai interesant; măcar m-a făcut să mă întreb care-i treaba cu mama lor. Filmul o început cu cele două surori ce o terminat de filmat ceva şi trebuiau să se prezinte la oftalmolog. N-am înţeles ce importanţă o avut de-a lungul filmului să ştim că cea mică, blonda de 16 ani, era chioară de-un ochi. Trecând peste chestia asta, fetişcanele se chinuie să afle ceva date despre mămicuţa lor, dând într-un final de ea şi fiind invitate la Paris să se întâlnească. Se duce cea mare şi după ce umblă aiurea prin Paris o zi întreagă (sau două?), maică-sa nu se prezintă la întâlnire. Filmuleţul se termină cu sora cea mare privind la un carusel în care ţopăiau fericite câteva mame alături de odraslele lor. Cel mai mult mi-a plăcut privirea de la final a fetei, privire în care nu citeai dezamăgire ci mai degrabă calmitate şi o confirmare a aşteptărilor sale.

M-a enervat limba şi-mi simţeam urechile constant violate aşa încât după ce s-a terminat mă simţeam mântuită, ochii mi s-au mai liniştit şi ei după ce timp de 30 de minute au încercat să stabilizeze o imagine aflată într-un continuu tremur... al mâinilor cameramanului.

"Incident by a Bank" (Ruben Ostlund) mi-a mai descreţit un pic fruntea. Cadrele comice mi s-au părut gratuit oferite făcându-mă să mă gândesc la o combinaţie între Benny Hill, filmele lui Charlie Chaplin şi piesele lui I.L. Caragiale. N-am râs din suflet dar am scos un rânjet aproape natural şi-am rămas cu impresia că hoţii furau hârtie igenică. Ideea că a fost o reconstituire după un incident real din Suedia a pus filmul, în mintea mea, într-o lumină mai favorabilă. Short-ul ăsta nu trebuie povestit pentru a nu-i reduce orice farmec. Firul poveştii se dezvoltă în jurul a doi hoţi împiedicaţi ce dau o spargere.

Fără îndoială cel mai bun film al serii mi s-a părut producţia românească, "Ela", realizată de Tudor Jurgiu. Actriţa principală nu era frumoasă, pentru că la mine în cap frumuseţea e fadă, ci mai mult de atât, era: expresivă, încântătoare, spune-i plină de farmec sau cum vrei. Mi-a captat atenţia din prima până-n ultima clipă. Iniţial am fost absorbită de transformările fizice prin care trecea doar prin schimbarea unei perechi de cercei sau poziţiei unei şuviţe, mai apoi stârnindu-mi interesul motivul pentru care a fost părăsită şi înţelegerea privirii goale, ca, în final să rămân cu o imagine nedesluşită a unei femei ce nu poate fi dezbrăcată de secrete. Nu ştiu ce a vrut să transmită regizorul dar pe mine m-a lăsat să cred că, poate, Ela întruchipa acel secret al feminităţii pe care mulţi autori de cărţi sau filme îl slăvesc. M-a dus undeva în timpurile trăite de Maitreyi, numai că de data asta mi s-a părut că femeia trăia o dragoste mistică cu ea, cu prietenii, sau mai degrabă cu jocul nebun al nevoii de afecţiune. Poate tocmai pentru că lasă loc de interpretări mi s-a părut un film bun, că ideea principală e femeia... e clar. Ce a rămas sub semnul întrebării, pentru mine, e dacă fiinţa Ela era cumva o femeie frivolă pasionată doar de înfăţişarea sa, iar când aceasta nu-i mai aduce atenţia necesară se simte pierdută, sau, dimpotrivă, ascunde o gândire, o trăire a sentimentelor mai complexă şi pentru a face faţă se ziduieşte în spatele unei măşti create din aparenţe. Ela nu e femeie, e doar o nălucă. Mi-a plăcut filmul şi mi s-a părut cea mai bună depictare a feminităţii... cel puţin din cele văzute de mine până acum.

Outside of the short films, m-a nervozat duduia care făcea traducerea în engleză. N-am să mă leg de cunoştiinţele ei în ale limbii, e de înţeles să te bâlbâii din cauza emoţiilor şi mai ales când eşti pus să traduci o frază kilometrică din memorie. Am să mă leg însă de clişeele rostite ca întrebări regizorului, prezent în sală. Aş fi plecat de acolo galopând, m-a oprit doar respectul pentru om şi munca sa.

Mă mai duc şi mâine :P


Programa şi alte informaţii pe Timishort.ro

marți, februarie 16, 2010

Sictir


*** Muierile-s curve, bărbaţii înşeală --> Aşa îmi vine să le stuchesc pe donşoarele care după o banală discuţie, oftează dramatic, sorb din cafea tacticos, şi trântesc un căcat puturos cu iz de înţelepciune; gen : Nu există bărbat care să nu înşele măcar o dată în viaţă. ( Hai sictir! Cel puţin doi ştiu eu.). Păi, dacă şi lui tot adevăruri de ăstea împuţite îi tragi... normal că se duce la alta. Dacă tot ce ai în cap e shoppingul cu fetele, cizmuliţele "loz" şi îl alinţi pufarină/puiuţ/iepulaş sau orice alt pseudonim de ăsta pufos şi dulce e absolut normal ca omu ' să caute altceva... de exemplu pe cineva cu care să se F**Ă şi să-i readucă aminte că are c***e.
Şi mai mult, îmi plac masculii ce se dau tari în falus, ăia mulţi de atunci când îi vezi pe stradă sunt extrem de politicoşi, ba chiar dispuşi să-ţi sărute mâna, dar în grup îs nişte hiene gata să te sfâşie... sau, cealaltă categorie, aia formată din cei mici, muţi, urâţi şi care-şi beau tot timpul berea singuri. Pe ăştia îi iubesc, orice ai discuta cu ei, ajungi inevitabil la subiectul femei, discuţia începe cu un oftat a lehamite, privire aruncată în pământ, privire plină de tâlc. Mai grea decât a lu' Matusalem, din aia de cuprinde toate secretele universului, de a soluţinoat căcănăriile Pretinso-pseudo-kitsch-culte ale lui Cărtărescu şi i-o luat Enigma Otiliei şi-o dat cu ea de pământ. Aşa... cum spuneam, după oftatul şi privirea asta iţi toarnă prea cunoscuta replică: Femeile-s curve. După aia încep ei să-ţi povestească multele experienţe cu femeile pe care le-au iubit, au venerat pământul pe care dânsele au călcat şi cum ele s-au băşit pe toate astea. Ce uită masculii de cele mai multe ori să povestească e că "femeile" ălea erau de fapt nişte puice abia ieşite din ou, maxim 16 ani. Păi, bă, boule, e normal sa te înşele, aia vrea să experimenteze nu te ia pe tine, primul motan care o miroase sub coadă, pe vecie. Vremurile ălea-s apuse de mult.
Sunt oameni cărora le place să facă sex şi au cu ce, oameni cărora nu le place, altora cărora le-ar plăcea dar nu au cu ce, etc... ideea e următoarea: doar pentru că pe tine te-au măglisit un/o sau mai mulţi/multe proşti/proaste nu te face mai înţelept, ba, de cele mai multe ori mă întreb dacă poţi să f**i sau dacă ştii să f**i, că doar nu degeaba te-au şuguit atâtea/atâţia...

*** Moldovenii sunt proşti/needucaţi/bădărani sau orice altceva vrei tu --> Dacă îmi spui chestia asta neştiind că-s moldoveancă, te iert; poate încercai sa te împrieteneşti şi nu ştiai cum să începi discuţia... Hai să clarificăm un lucru: mai intâi de a fi româncă eu-s moldoveancă. Numai când zic "Moldova", sângele îmi aleargă nebun prin vene, ochii se aprind şi corpul mi-e amorf, în faţa mea nu mai eşti tu, nu mai e lumea asta "adultă". În faţa mea e bunica, umblând desculţă pe prispă... fuge după şotielnicul de frate-miu... "Spurcăciunea" de S. şi-a luat numa' vesta lui verde şi aleargă, crăcănat, spre bunicu'. Ştie că la el găseşte adăpost în faţa oricăror suduieli... În ochii mei e Paulache, destoinic camarad de drumeţii... e mersul cu vaca la păscut doar pentru a mă tolăni în iarba verde, citind Moromeţii sau Cireşarii... Simt mirosul ierbii crude şi a pământului ud de rouă ... Nu ai cum să ştii, dar mirosul ăsta, nu-l mai întâlneşti în altă parte...
Numai pe dealul Corobanei, într-o noapte cu lună plină, poţi jura pământului supunere şi verilor protecţie... doar aici te poţi dărui total. Aici faci pactul cu Universul, aici s-a născut lumea, s-au crăpat cerurile şi-au creat locul ăsta, sălbatic, supus legilor pământului...
Sunt în primul rând moldoveancă şi nu-mi place să mi se vorbească familia de rău...
...Eminescu, Vlahuţă, Creangă, Russo, Sadoveanu, Racoviţa, Kogălniceanu, Iorga, Negruzzi, Asachi şi alţii au încercat să facă "ceva" pentru România...
"N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume"

(* Şi dacă argumentul ăsta nu te interesează, atunci ar trebui să-ţi tragi două şuturi şi să-ţi iei zborul înainte de a iţi face eu vânt. Suntem toţi români şi ţara asta are destule probleme. Nu mai e nevoie să ne căsăpim între noi... nu e ca şi când trăim în paradis şi ne plictisim de atâta bine încât simţim nevoia să ne şicanăm unii pe alţii... moldoveni, olteni, bănăţeni, maramureşeni... trăim în aceeaşi ţară, ne bălăcim în acelaşi mâl...)

*** rromanica... OK back to my violent style. Băh bou', pi**ii mă-tii ţara în care trăieşti se numeşte România.
Că lucrurile nu merg deloc bine, că politicienii îs hoţi, că românii îs nişte mitocani needucaţi că vaiii că doare şi e rău... Bine băh, da' aşa de curiozitate tu ce ai făcut să schimbi locul ăsta? Te-ai gândit că e absolut superb să scrii rromanica în loc de România... WAW, aplauze, e genial! Acum parcă mi s-au deschis ochii şi văd că lucrurile mergeau rău.

*** a) Femeia trebuie să fie supusă bărbatului - Hai sictir! Doar pentru că ai o măciucă ce o să se fleoşcăie la 60 de ani (în cel mai bun caz) nu îţi dă drept de viaţă şi de moarte asupra sexului opus.
b) Noi femeile nu avem nevoie de bărbaţi - nu toate suntem lesbi, so, double sictir! Şi pe feministele ăstea şi pe încuiaţii de mai sus i-aş bate cu leuca în cap până aş inversa procesul de îndobitocire.
Femeile au nevoie de bărbaţi şi invers. În primul rând pentru a ne sexa unii pe alţii dacă nu pentru a convieţui, a mai schimba idei sau pentru a ne îndulci traiul. Ne putem sexa şi cu dildo-uri, castraveţi, pepene verde sau mâna, dar, zic eu, e mai plăcut să mângâi un om decât o legumă.
Niciunul dintre ei nu trebuie să fie supus celuilalt. E adevarat că, de cele mai multe ori, într-o relaţie există un caracter mai puternic (un conducător) dar asta nu înseamnă că partenerul trebuie să se supună orbeşte sau că totul trebuie transformat într-un război în doi.

*** Mă mai pufneşte râsul când, prin magazinele de haine, văd donşoare/doamne maşcate (aşa ca mine) care întreabă, greţos de pisicos, dacă nu au ROCHIŢE mărimea lor. Eu dacă aş fi vânzător le-aş îndruma spre raionul de cearceafuri. E ridicol să ceri rochiţe şi bluziţe când tu eşti de 2/2. Nu spun că ar trebui să ne ducem să cerem direct o cuvertură, dar cred că ar fi mai puţin jenant dacă ai cere o rochie sau o bluză.

sâmbătă, noiembrie 21, 2009

Ieiii, prima mea leapşă


Primită de la dAImon. Leapşă ce de altfel mi s-a părut tare interesantă.

1. La ce e bună arta?
Ne face să ne simţim bine ?! Sau poate te face să crezi că ai o şansă la nemurire.
Nu aş putea să spun la ce e bună arta în general, dar aş zice că mie îmi creează iluzia că aş fi OM. În acelaşi timp îmi oferă un motiv sau o scuză pentru aroganţa cu care mă uit la celelalte specii din regnul animal.
2. Când ai murit ultima dată?
De tot ? Lovitura finală nu am primit-o ... sau cel puţin încă nu realizez asta, dar ultima necropsie mi-a fost făcută acum 3 luni. Se pare că am fost găsită cu ţeasta spartă, creierul ars şi inima lipsă. Individul vinovat de omorul de tentativă nu a fost prins încă, deşi poliţia îl suspectează pe unul ce se laudă că a încercat o exorcizare asupra unui diavol cu chip de fată.
3. Crezi că ai o soartă de invidiat?
Dacă aş şti ce soartă am m-aş apuca de ghicit ce ursită au alţii ... şi uite aşa aş câştiga o groază de bani ... Atunci, probabil că da, aş crede că am un destin de invidiat. Revenind la mine ... nu, nu e nimic de invidiat ...
4. Ce urăşti cel mai mult?
Fără îndoială : Şerpii. Ei întruchipează ce e mai rău pe lumea asta.
Din Biblie am aflat că tot ei au făcut posibilă minciuna (nu că aş urî minciuna-dar ăsta e principalul substantiv dezagreat de majoritatea lumii)
, sunt umezi deşi le place să stea la soare, cu cât au culorile mai frumoase cu atât sunt mai veninoşi, sunt capabili să se înmulţească de unii singuri -- e clar că au ceva "evil inside" -- şi pe deasupra mai sunt şi nepoliticoşi arătându-ţi limba tot timpul.
5. Ce te deosebeşte de ceilalţi?

  • Urechile broscuţo-verzi pe care le port iarna.
  • Visele pe care le am noaptea.
  • I'm a midnight Vampire slayer.
  • Modul în care spun "Hai sictir!"
  • şi toate celelalte lucruri de profunzime pe care nu le dezbat acum (pentru că ar arăta cât de bine mă încadrez în colectiv).
6.Unde sunt visele din copilărie?
Îşi aşteaptă rândul. Majoritatea sunt încuiate în cutia din podul bunicii. Aşteaptă cuminţi, ca în fiecare vară, să mai adaug un văzut pe listele făcute de "Cei 3 muschetari".
7. De ce te mai trezeşti dimineaţa?
Pentru a o lua de la capăt. Nu ştiu exact, rareori mă trezesc cu un motiv ... scopul vine pe parcursul zilei.
8. Fericirea pe care mi-o visez?
Să se inventeze teleportarea. Să-mi fac o casă în vârful munţilor, fără vecini pe o rază de 20km, dar să am internet şi sistem audio bun.
9. Calitatea pe care aş fi vrut-o de la naştere?
Nu prea cred în "darurile" ursitoarelor, dar dacă ar fi fost să aleg ceva aş fi ales voinţa. Dacă ai imboldul îţi poţi lucra toate celelalte funcţii/defecte/calităţi.
10. Eroii mei din viaţa reală?
Oamenii care, din punctul meu de vedere, au o trăsătură deosebită. Chit că e vorba de un talent scriitoricesc, de puterea de muncă, bunătatea sau, dimpotrivă, de animalicul unei fiinţe.
11. Eroinele din literatură?
În general nu mă identific cu eroinele ci, mai degrabă cu eroii => nu am eroine. Dar, dacă ar fi să aleg o femeie, aş alege-o pe Genevieve
din "La revedere, Genevieve" de Genevieve Duboscq. Deşi a avut o viaţă tragică, mi-a plăcut că oglindea statutul femeii de rând, în perioada interbelică. Acţiunile Genevievei nu-s împodobite de fapte eroice (ce le-ar face pe feministe să mai dea un şut bărbaţilor), şi nici de galanterii sociale din care să reiese că femeia e o floare gingaşă. E imaginea unei fete ce-ncearcă să scape, cât mai puţin sfârtecată, din viaţă.
12. Partea cea mai fragilă din mine?
Regula numărul 1: Niciodată nu iţi spune punctele vulnerabile.
13. Ce mi-ar plăcea să primesc de ziua mea?
De când am trecut de 18 ani am încetat să mai văd în zilele de naştere. Mi-aş dori în schimb să duc la bun sfârşit intenţia de a o face pe mama să se simtă extraordinar de ziua mea. În faptul că am mai crescut cu un an nu-mi văd nici un merit aşa că nu înţeleg de ce-aş fi felicitată.
14. Sunetul care-mi place cel mai mult?
Sunetul ploii...atunci când picăturile ating pământul.
15. Cuvântul favorit?
Supercalifragilistic?!

Cât despre datul Lepşei mai departe ... nu am cui să o dau ... aşa că dacă mai rătăceşte cineva pe blogul meu (pe ale cărui poteci, eu însămi, rarori păşesc) ... e liber să se servească :)

luni, octombrie 12, 2009

România şi sexul


Candva un prieten avea la status ceva de genul < [româncele-s proaste] 80% dintre românce preferă îngheţata în locul unei partide de amor > si un link catre stirea-sondaj sau whatever se vrea a fi.
Na, neavand o ocupatie anume, incep sa ma bata tot felul de intrebari fara rost. Aici ma tot sapa ...de ce ar fi romancele proaste? Adicalea concluziunea pe care o trag eu, din chestiunea de mai sus, e ca romanii nu stiu sa furtuleasca...ca altfel nici eu nu mi-as putea explica cum ar putea o muiere sa prefere inghetata in fata unui madular dornic. Deci, care este, ori romanii "e " slab dotati ori ei nu pre stiu sa-si incarce armele si sa traga la tinta.
Colegutul ista al meu sustinea ca buba mare ar fi la femei ca ele ar fi needucate, bre, in artili amorului. Da apai IEU cu mintea me scurta ma gandesc ca nu tre sa şii [i]educat ca sa-ti placa. Di ci? Pai, uiti asa simplu fiind in fata imensului castron cu ciorba de burta ma gandiem ca-mi place si as prefera ciorba de burta fata de rata cu portocali. Tot dupa aceia imi spunem ca nush sa fac nici ciorba di burta si nici portocale in rata da' asta nu ma impiedica sa aleg burtile scaldate-n ciorba.
S-adica sex si inghetata nu se poate, bre?!

sâmbătă, septembrie 26, 2009

Azi

1) Mă trezeşte Phineas şi Ferb
2) Solomon a dat o diplomă si un buchet de flori, unei bunicuţe muritoare de foame, cu ocazia împlinirii a 100 de ani. VVau!!! Ce bun şi milostiv e primarul Craiovei! Minunatul tovarăş nu voia să-şi facă reclamă, acesta declară că a făcut tot posibilul să scape de reporteri.

Concluzia e: reporterii olteni sunt tare piz*oşi; nu numai că au aflat că Antonel se duce la tinerica de 100 de ani, ci, deţin şi puteri fantastice precum metamorfozarea, trecerea prin pereţi şi controlul minţii. Altfel nu înţeleg cum au reuşit să intre în casa femeii şi să le ia celor doi interviu.
3) O să murim în 2012; de vină sunt Mayaşii.
4) Lui Ştefan cel Mare îi plăceau femeile bărbătoase. Tot el spunea că mămăliga merge cel mai bine cu foamea.
5) Lu' Cuza îi plăcea să bea cafea cu Kogălniceanu şi vin cu sergenţii. Cuza era pontos.
6) Ţepeş nu era pontos. Singura lui ocupaţie era să le-o tragă-n ţeapă: boierilor, hoţilor, ţiganilor şi femeilor leneşe.
7) Există peşti care arată aşa :











joi, iulie 09, 2009

La tăţi ni-i greu



1) Terminat sesiune. Stuchit virtual peste facultate. Făcut băgăjelul şi cărăt fundu' nieu la Craiova.

2) Baut biere şâ vişinată la grieu...dornit tătă zâua.

3) Am luat cisterna de apa si am stins Vulpea de Foc, i-am zis sa-si bage megaclickerorr in... flacari si sa ma lase in pace; am calcat in picioare si aboutblank-ul pe care nu voia sa mi-l scoata de la pornire. Opera troneaza fericit(A) pe notebook-ul meu (extraterestrii mi-au zis ca-s demodata; tre' sa invat diferenta dintre notebook si laptop).

4) Mai stuchesc inca o data peste facultate. Mi-am adus aminte de toceala de care am avut parte, de profii incapabili sa se conecteze la o baza de date si de altii care se pisau din copac pe capul nostru, al studentilor, doar pentru ca ei isi puteau ascunde incompetentele in spatele unei diplome.

5) Am un chef nebun sa merg in Vama fluturand batista a nepasare catre uitatorii de urat la mine.

N-am sa-i inteleg pe cei ce se duc la mare/munte si se cazeaza in camere cat mai luxoase. De ce sa schimbi patul de-acasa pe-un altul? De ce sa mai mergi la mare daca vrei TV, mese cat mai copioase si aer conditionat? Ce rost mai are sa-ti misti fundul catre mare daca ai de gand sa faci baie doar intr-o piscina?

Mai mult ca sigur nici ei nu o sa inteleaga cum pot eu sa astept cu nerabdare zilele in care: spatele meu ia forma pamantului de sub saltea, sare-mi formeaza un al doilea strat de piele, iar stuful mi-e bun camarad- noaptea pe plaja. Noptile...in jurul focului, berile de 2 litri baute cu necunoscuti, pateul impartit frateste...pateul ala care-i atat de gustos in Vama Veche...Dor de Vama La Cupa, Ciori pervese, Ti-i foame si Tin de foame, urarile de bine pt preturile de la BIBI, prezervativele gratis si chitarile reci, dar mai ales oamenii...ma fac sa uit de societate si sa fug cat mai tare spre coltul meu de mare...

vineri, martie 13, 2009

Era o vreme cand...


Lumea din jurul meu era vopsita in alb si negru. Cand monstrii erau doar Baba Cloanta, Bau-Bau si Vampirii, iar recunoasterea lor mi-era usoara: aveau chip infricosator si veneau dupa tine atunci cand erai rau.
Acum mi-e tare greu si-mi vine sa urlu, sa zbier...monstrii sunt printre noi si nu ma pot apara. Am invatat sa nu mai strig dupa ajutor, m-am prabusit, lent, in lumea-mi nuantata cu tonuri de gri incacios...
Cu primul ucigas m-am intalnit demult...aveam vreo 10 ani...credeam...
In mainile lui mi-am abandonat sufletul. Era mai mult decat un zeu...eram in stare sa lupt, pana la ultima zvacnire a fiintei mele, sa ucid pe cel ce indraznea sa spuna altfel. Am fost strivita crunt...si m-am ridicat ca un caine, nu am stiut sa renunt, am continuat, am primit lovitura dupa lovitura, mi-am lins ranile puruioase...m-am mistuit in mine, crezand ca-s prea slaba si pacatoasa...Am crescut sperand sa-i fiu pe plac,dar jurandu-mi ca-i singurul "el" caruia voi incerca sa-i dovedesc ceva.
Am crescut...i-am privit neputincioasa un alt macel...am incetat sa-l mai vad frumos si drept...l-am vazut ucigandu-i fizicul si cum setos de sange scurgea ultima picatura a fiintei Ei...am cazut in genunchi, rapusa de macabra-i fapta...ochii mei si-au pierdut sclipirea...m-am tarat in afara vietii mele...biciuta...trebuia sa O apar.
S-au scurs ani...in care trosnitul mobilei ma trezea intr-un cumplit cosmar, am pus zid dupa zid imprejurul sufletului, am ridicat fortificatii in nestire...simtindu-ma inca un trup gol.
Nu am avut putere a invata ca-n oameni nu trebuie, nu poti sa te-ncrezi. Viata a tinut sa ma-nvete asta. A insistat sa-mi arate ca "a fi moral" e doar ceva subiectiv, ca fericirea e un vis pierdut...speranta trebuia sa moara inchisa in cutia Pandorei.

M-am cufundat in carte, in lumea in care totul era trait la intensitate maxima: iubirea, credinta, cinstea, dar mai ales ura. Am indraznit sa sper ca-n noua lume o sa-mi gasesc linistea. M-am indepartat de Dumnezeu, Bibilia parundu-mi o carte menita sa inrobeasca omul, sa-l controleze...o carte scrisa de oameni incapabili sa-si impuna punctul de vedere altfel decat prin amenintare. Mi-am ridicat, insa, privirea, inca plina de speranta, spre scoala. Am cautat sa gasesc... sa-l gasesc aici pe "Domnu' Trandafir". Am gasit...oameni plictisiti, sistem corupt si convingerea ca trebuie sa DAI altceva, daca vrei o sansa. Am fost lovita si de asta data, dar nu de groaza si frica ci de scarba si greata. Dezamagit...spiritul voma tot "curajul, onestitatea si sacrul" ingurgitat din carti. Am incercat sa-l hranesc cu imbucaturi mici reobisnuindu-l. I-au mai recastigat din incredere cei cativa profesori exceptionali intalniti in afara scolii, nu l-au convins: si acestia se luptau cu mizeriile sistemului.
Disperata, am vrut sa-mi ajut spiritul. Nebunia m-a impins sa-i promit c-o sa-i fac dreptate...ii simteam suflul stingandu-se, durerea ce-l coplesea si-l manca frenetic. Mi-am intors inca o data ochii spre biserica, ultima speranta, 'cercare de-al renaste.
Acolo l-am intalnit si pe el, primul meu criminal...am incrcat sa-l iert-Biserica asta ma invata. Aproape ca uitasem ca m-a ucis...cand m-a lovit iar...de data asta total. M-a rupt in doua si din mine a inceput sa iasa ura, furie, razbunarea...
Moartea m-a cuprins cu totul, am ramas doar o carcasa a ceea ce obisnuia sa fie o fiinta vie.
Am refuzat s-ajung ca el...inca ma lupt..cu mine...de cinci ani ma lupt sa nu-l las sa puna stapanire...imi dau incredere putinele fiinte carora am mai avut curajul sa ma deschid...Apropierea, iubirea inca ma sperie...mai am impulsul sa ridic scutul si sabia asupra celor ce vor sa ma cunoasca, iubeasca...Duc un razboi dur cu "instinctul"...fara sa vreau... am invatat sa UCID...sufletul.

 

blogger templates | Make Money Online